Povestea jocului

… Am zis să intrăm în rândul lumii și… am luat covid. Așa că, ne-am trezit noi 3, la final de pandemie, în izolare acasă, lucru care ne-a „obligat” să petrecem una din cele mai minunate și productive perioade din viața noastră în 3.

Așa începe povestea jocului Mindfulness Master un boardgame de familie. Cu depănarea de amintiri din copilărie de către mine și soțul meu, într-una din cele mai înzăpezite perioade din această iarnă, privind pe fereastră ninsoarea care cădea ca în povești, iar noi stăteam în casă și …povesteam. Discuții despre copilărie, despre ce am avut și ce ne-a lipsit. Despre cum am perceput fiecare dintre noi evenimentele din copilărie și relația cu ai noștri. Despre ce ne-am fi dorit și nu am avut, despre ce am avut și ne-a plăcut. Despre valori și despre viitorul nostru împreună. Despre carențele sistemului educațional și câte și mai câte alte carențe ale sistemului…în general. Despre programele noastre încărcate și despre cum ne dorim să petrecem zilele libere. Despre educația pe care ne-o dorim pentru Radu și despre cum putem crește frumos un copil a cărei personalitate deja o vedem, despre cultivarea independenței și respect. Despre cum îi putem fi alături, oferindu-i, în același timp, libertatea de a fi EL.

Iar toate aceste discuții au deschis alte subiecte, alte idei, alte oportunități. Dar toate gravitau în jurul ideii de timp acordat unul celuilalt. De a fi prezenți în viețile noastre. De a petrece timp de calitate în compania celor dragi. De a crea amintiri împreună. De a avea experiențe frumoase împreună.

Când suntem mici, este cel mai simplu să fim fericiți. E în natura noastră. Copiii au nevoie de atât de puțin ca să se simtă importanți pentru părinții lor, să se dezvolte armonios, să simtă că ei contează: de timp conștient acordat, de timp de calitate petrecut împreună. Iar aici nu mă refer la drumul parcurs împreună până la școală, în mașină, sau la cina luată împreună, ci la a da un sens timpului petrecut împreună. Indiferent că vorbim de diverse jocuri jucate împreună, cu implicare și bucurie atunci când copiii sunt mai mici sau implicarea și inițierea unor discuții pe diverse teme cu copiii care devin adulți. Să ne ascultăm conștient unii pe ceilalți, să ne auzim, să ne acordăm timp, să ne apreciem, să ne susținem.

Adevărul este că atunci când suntem mici (și în mod special atunci când intrăm în preadolescență și ni se conturează personalitatea) ne dorim să fim auziți, ascultați, să ne fie luate în considerare opiniile și chiar să se țină cont de ele. Și, din păcate, practica este exact invers – părinții, obișnuiți cu copii mici, își exercită în continuare autoritatea și controlul, lucru care, în loc să îi apropie pe copiii care întră în preadolescență, mai degrabă îi îndepărtează, se simt neînțeleși, terorizați, îngrădiți. Been there, done that. Și nu cu prea mult timp în urmă…

Tindem să ne bucurăm de faptul că „micuții noștri” devin independenți, că avem mai mult timp să ne preocupăm mai mult de nevoile noastre lăsate în plan secund până acum și neglijăm nevoile emoționale – care acum devin pregnante și esențiale – ale adolescenților. Iar de aici și până la a ne „trezi” in casă cu un copil pe care nu îl mai recunoaștem e un pas mic, greu de localizat exact în timp și de cele mai multe ori produce o scindare ireparabilă.

Na hai că deja o dau în teorie :)

Ideea este că jocul acesta l-am creat după sufletul nostru. După ce am tânjit cât am fost copii și după ce sperăm să reușim să oferim familiei noastre: timp împreună, prezență autentică, experiențe frumoase, discuții împărtășite, opinii luate în considerare. Dezvoltare emoțională armonioasă, frustrări eliberate prin comunicare, părinți fericiți și împliniți și un copil care se simte auzit, înțeles, autentic.

Și nu e corect să păstrăm doar pentru noi resursa aceasta valoroasă. Motiv pentru care ne-am străduit să aducem ideea la viață într-o formă atractivă și amuzantă.

Enjoy!