Cum folosim jocurile de societate în familie, pentru a educa și a ne conecta?

  De la Piticot, la celebra Moară – jocul copilăriei mele – , Nu te supăra frate, Dixit, Picture Perfect, Story Cubes sau Activity, toate pot servi unor scopuri multiple – pentru amuzament, petrecerea timpului cu sens, relaxare, dar și pentru educarea copiilor, reconectare în familie, recunoașterea și validarea emoțiilor, modelare comportamentală.

Cu toții am jucat cel puțin o dată un joc de societate care ne-a amuzat, ne-a relaxat, ne-a apropiat, a scos la suprafață emoții puternice, frustrări, râsete necontrolate sau nervi, dar care ne-a conectat, ne-a ajutat să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și pe ceilalți și pe care am dorit să îl rejucăm uneori iar și iar.

Există o multitudine de tipuri de jocuri de societate – educative, amuzante, de strategie, pentru party, cărți de joc, de voiaj, pentru cupluri sau de familie. Indiferent însă de jocul de societate pe care alegeți să îl jucați, toate pot servi drept bază pentru conectare autentică, educare, validare emoțională.

Dacă ești iubitor de jocuri de societate sau doar acum le descoperi, dacă vrei să afli cum le poți utiliza în familie atât în scop educativ, cât și recreativ, dacă îți dorești ca fiecare experiență cu jocurile de societate să fie una pozitivă, indiferent de cine câștigă și cine pierde, te invit să citești mai departe!

În acest articol, îți voi dezvălui câteva idei legate de:

• • Cum să folosești jocurile de societate pentru educare, validare emoțională și modelare comportamentală;
  • Cum să te apropii de copilul tău în mod autentic și jucăuș;
  • Cum poți descoperi modalitatea în care gândește copilul tău jucându-vă;
  • Cum să te ajuți de beneficiile gamificării pentru a petrece timp de calitate în familie;
  • De ce este importantă stabilirea unui obiectiv înainte de începerea jocului;
  • Cum să facem debriefing la final, pentru a risipi emoțiile și pentru a nu rămâne cu resentimente.

Am uneori senzația că jocurile de societate nu sunt apreciate și nici promovate la adevărata lor valoare, însă pentru cine le descoperă, cu siguranță modalitatea în care petrec timpul liber se împarte între „înainte” și „după” descoperirea jocurilor de societate.

Te invit, înainte de lectură, să te gândești la câteva situații amuzante, triste, frustrante, din categoria „băgate sub preș și uitate acolo” sau din aceea „eu nu mă mai joc NICIODATĂ cu voi!!!” în urma jucării oricărui tip de joc de societate – indiferent dacă jocul s-a desfășurat în familie sau cu prietenii.

Jocurile de societate se pot folosi într-o multitudine de contexte – in familie, intre prieteni, in organizații, in terapie, iar scopul și obiectivele sunt evident diferite, in funcție de mediul in care se joaca. Ce este de asemenea interesant, este ca majoritatea jocurilor de societate pot fi adaptate in funcție de context si de obiectivul pe care îl stabilești – sau mai degrabă de cum alegi să faci, la final, debriefingul.

Experiența mea cu jocurile de societate nu a fost una foarte bogată. În copilărie îmi amintesc vag că jucam Rummy și moara cu părinții și surorile mele, dar cam atât. Pe urma, când au mai crescut nepoții mei, mă jucam cu ei Piticot și Nu te supară Frate si realizez acum ce greșeli mari făceam – asta pentru ca mă luptam de la egal la egal cu ei să câștig, ii ironizam daca se supărau, ba mai ziceam și ca jocul se numește „Nu te supară Gabi sau Deni”(n.b. numele lor), le invalidam emoțiile, numindu-i supărăcioși sau mai rău, mă bucuram ostentativ de reușita mea, iar daca cumva câștigau, le spuneam ca eu le-am dat voie să câștige, i-am lăsat, chiar daca nu era neapărat așa de fiecare data. Evident, nivelul de frustrare, nervi, dezamăgire, tristețe era maxim, iar ulterior, dorința de a reveni și de a juca din nou jocurile respective scădea, asta pentru ca experiența lor nu a fost una deloc placuta.

Iar asta am realizat abia acum, după ce am descoperit cu adevărat jocurile de societate, când am început să fiu mai atenta la comportamentul și emoțiile mele dar si ale celorlalți si bineînțeles, când am descoperit ca jocurile de societate au și o alta utilitate – nu doar aceea de a câștiga.

Cu alte cuvinte, am învățat să mă bucur de frumusețea călătoriei și nu de rezultat în mod special.

Am scris acest articol cu cel mai mare drag pentru părinții care pun mai presus de orice relația familială și relația cu copilul sau copiii lor. Până nu demult, nu credeam ca este nevoie de atât de multa energie si atenție conștienta pentru a crește un copil. Pentru a-l creste frumos, pentru a-l educa bine, pentru a-l ține aproape. Nu este suficient să fii prezent fizic alături de copilul tău, sau chiar în familie – mă refer aici inclusiv la relația de cuplu – ci este nevoie de o anumita doza de conectare conștienta, a te decupla de la pilotul automat și a fi cu adevărata acolo – aici și acum.

Și știu, necesită un pic de efort, și uneori nu avem dispoziția necesara, uneori credem ca nu avem timp (am spus bine, credem, fiindcă mereu ne putem face timp pentru lucrurile pe care le consideram cu adevărat importante), iar implicarea in jocurile de societate poate începe anevoios, fără chef, însă pe urma nu le mai poți da drumul. Iar efectele benefice se vad pentru toți membrii familiei, inclusiv pentru relația de cuplu.

Stabilirea obiectivului

Înainte de a începe să jucați un joc de societate, recomand (deși nu este obligatoriu neapărat, doar în situația în care dorești să faci acest lucru și vei vedea mai jos când poți face asta) setarea unui obiectiv orientativ.

Ce obiective crezi ca ne putem stabili atunci când hotărâm să jucam un joc de societate in familie? Adică, in afara de „hai să jucam să vedem cine câștigă?”, ce alt obiectiv ne mai putem propune?

Iată câteva idei:

• • Antrenarea gândirii strategice și a logicii – caz în care vom alege să jucăm un joc de strategie precum  Catan, Rush Hour Povesti întunecate/povesti întunecate junior – pentru dezlegare de mistere,
  • Conștientizarea modalității în care reacționam atunci când experimentam diferite emoții – frustrare, nervozitate, furie, bucurie, cum reacționam când câștigăm? Dar atunci cand pierdem? Învinovățim (altcineva e de vina ca am pierdut eu, dar atunci când câștig sunt singurul responsabil), ne retragem într-un colt și plângem, reacționam violent, renunțam, mai vrem să mai jucam o data.  – Ce ne spun toate aceste comportamente despre noi sau despre copiii noștri? La ce aspecte am putea să mai lucrăm? Să ne amuzam – Vom alege jocuri din categoria celor amuzante, precum activity, mimă, etc, având ca obiectiv un singur lucru: DISTRACȚIA!
  • Pentru autocunoaștere  sau cunoaștere interpersonala – Storycubes, Dixit, Mindfulness Master, The Funny Brand – au o serie foarte interesantă de jocuri de autocunoaștere. Aici este important să fim prezenți – nu doar fizic, ci mental, psihic. Să ascultăm cu o minte și inimă deschise pentru a înțelege perspectiva celuilalt, modalitatea în care acesta vede și simte lucrurile. Iar partea bună este că pe durata jocului, mediul va fi unul „controlat” – știm deja scopul cu care îl jucăm și vom fi atenți la aspecte precum dinamica familială, rolurile pe care fiecare dintre noi le asumăm în familie și vom avea ocazia să „vedem” lucrurile și situațiile prin ochii celuilalt.
  • Pentru a învăța și a deprinde munca în echipa – 99% din jocurile de societate îți oferă această oportunitate de a-ți exersa munca în echipă, însușirea regulilor, răbdarea;
  • Pentru a exersa abilitățile de strategie și negociere – Monopoly
  • Pentru cultura generala – am descoperit recent jocuri prin care se învață corpul omenesc, geografie, istorie, literatura, spre exemplu jocul BrainBox.

Fac aici o precizare in ceea ce privește subiectul stabilirii de obiective. Acestea nu trebuie sau nu este necesar să fie verbalizate. Spre exemplu, „Haideți cu toții să va comunic ca acum ne vom juca cu scopul de a…” . Ci mai degrabă, „Facilitatorul” poate avea acest obiectiv in minte. Iar facilitatorul va fi părintele sau chiar ambii părinți – e important să fie aliniați in obiective.

De asemenea, pentru jocurile de autocunoaștere, care presupun vulnerabilitate, intimitate, recomand crearea unui cadru înainte de jocul propriu zis – iar la cadru mă refer ca este necesar ca jocurile de societate să fie introduse in viată de familie treptat – asta daca pana la o anumita vârsta nu au existat deloc in viată de familie – sau să fie jucate într-un moment de conectare (nu când exista tensiuni intre membri) fiindcă un astfel de joc nu va face decât să sporească tensiunile sau chiar să scoată la suprafața unele aspecte foarte delicate.

Ce putem face atunci când ies la suprafață emoții puternice?

• • Validam emoția!!! Este foarte important să acceptam emoția, să o numim – the emotion wheel te poate ajuta să iți clarifici și tu, părintele, emoțiile care te încearcă atât pe tine, cat și pe copilul tău. *Ce înseamnă să validam emoția? Înseamnă să o numim, să ii dam voie să apară, să nu încercăm să o negam (nu mai plânge, hai ca nu e nimic, nu e grav, plângi ca un bebeluș, etc)
  • Conștientizam emoția noastră, a părintelui – este posibil ca și noi să experimentam o emoție la fel de puternica ca a copilului – ce facem in cazul acesta? Urlam amândoi? Plângem amândoi? Trântim? E ok daca e o emoție pozitiva, dar ce facem când este o emoție negativa? *De ce este important ăa ne conștientizam emoția? Fiindcă vom avea astfel posibilitatea să nu REACȚIONAM ci să RĂSPUNDEM conștient.
  • Și atunci intervenim empatizând, modelând și oferind (poate) exemplul personal – putem să spunem – „Înțeleg perfect cum te simți. Atunci când pierd/nu reușesc să/nu îmi iasă schema/ mă simt exact la fel. Este normal/ok să te simți așa. AICI avem ocazia să ne conectam emoțional și autentic. Avem ocazia să empatizam real, să ne dam voie doar să fim alături unul de celălalt. Să ne arătam vulnerabilitatea și disponibilitatea de a ne conecta real, autentic. De a fi acolo pentru celălalt și atât.
  • NORMALIZAM emoția, sentimentul. Poți să mergi mai departe de atât, daca simți ca e momentul și să întrebi – povestește-mi ce simți, unde simți tensiunea/greutatea – se pot trai senzații precum greutate în respirație, puls accelerat, amețeli, dureri de cap, dureri in piept, amorțeala, senzație de greutate in picioare, transpirații puternice. Adesea, chiar și în situații de joc, mulți dintre noi le tratăm cu maximă seriozitate și competitivitate, iar un copil (sau părinte) cu un spirit competitiv foarte dezvoltat poate suferi real într-o situație în care pierde.
  • NU JUDECAM!!! Ce înseamnă asta? Adică, acceptam orice răspuns oferă celălalt participant la joc, nu contestam, ne străduim să ascultam pentru a înțelege, nu o luam personal și permanent avem în gând faptul ca TOT absolut TOT ce spune/face celălalt este despre el, nu despre mine. Nu o luam personal.
  • ÎN NICIUN CAZ nu se râde de copil sau de pierzător, chiar daca pierzătorul este celălalt părinte. Aici din nou putem să educam, să modelam empatia – cum crezi ca se simte tata (persoana care a pierdut?) oare ce putem face să se simtă mai bine? Ce este de asemenea important de precizat aici este să nu încurajam trișarea – în sensul de a-l lasă pe celălalt să câștige pentru a se simți mai bine. Se pot găsi soluții legate de strategia jocului, se poate discuta ce se putea face mai bine, se poate oferi șansa unui nou joc. Însă nu încurajam „Hai să ne lăsăm bătuți pentru ca celălalt să se simtă bine”. Iar dacă totuși, ca părinte, o faci, fă-o subtil, astfel încât copilul să nu realizeze acest lucru și în niciun caz nu ii spune la final că l-ai lăsat să câștige. Fiindcă stima lui de sine va avea mult de suferit din cauza asta.

Ce facem la final? Cum facem debriefingul?

În primul rând, daca urmam pașii de mai sus, ne vom concentra pe „călătorie”. Apoi, „destinația” o vom avea clar definita – amuzament, cunoaștere, aventura, strategie. Ne vom asigura, pe parcurs ca experiența este placuta, validam emoții, nu ne certam, respiram, acceptam, încurajam, NU judecam!

Iar din punctul meu de vedere aceasta este rețeta pentru un timp magic în familie!

Împreuna cu soțul meu, am creat un joc de societate – este un joc de autocunoaștere, conectare emoționala și cunoaștere, face parte din acea categorie pentru care este important să pregătești terenul ușor înainte de a-l juca.

Mindfulness Master te provoacă să fii prezent conștient în timpul jocului și sincer – cu tine și cu ceilalți jucători. Este ideal de jucat în familie, însă poate fi utilizat cu succes în cabinetele de consiliere și psihoterapie, pentru a observa dinamica familială.

Te invit acum la un exercițiu de introspecție – citește întrebările de mai jos și răspunde-ți cât mai sincer.

Ce crezi că spun răspunsurile despre tine? Observă cum se simte corpul tău atunci când citești întrebările – simți anxietate, gol în stomac, mâinile sau picioarele ți se încălzesc sau, dimpotrivă, îngheață? Începi să simți durere într-o anumită parte a corpului sau, dimpotrivă, simți bucurie și nerăbdare?

Dacă dorești, reia întrebările și gândește-te ce ar răspunde fiecare membru al familiei tale la întrebări.

Aceste întrebări sunt o mică parte din jocul Mindfulness Master, iar dacă ți-a captat interesul, găsești mai multe detalii aici:

1. 1. Stai o tură și gândește-te la ziua ta de astăzi. Ce lucruri bune s-au întâmplat?
   2. Tocmai te-ai certat cu cineva. Citești, te plimbi sau respiri adânc pentru a te ajuta să te calmezi?
   3. Dacă ar fi să alegi între a primi un cadou cu semnificație sentimentală și unul scump, ce ai prefera? (știm că există cinci limbaje principale ale iubirii și este important să îl iubim pe celălalt în limbajul său de iubire principal, pentru ca acesta să se simtă cu adevărat iubit de noi. Cea mai mare greșeală pe care o facem majoritatea dintre noi este să iubim cu limbajul nostru de iubire, fără a fi atent la nevoia celuilalt).
   4. Dacă ai putea alege să trăiești într-o poveste/basm, în ce poveste ți-ar plăcea să trăiești?
   5. Dacă ai fi invizibil, care ar fi primul lucru pe care l-ai face?
   6. Ce crezi că e mai important – banii sau sănătatea ? De ce?
   7. Atunci când te simți foarte supărat, preferi să fii singur, sau cu cineva? De ce? (Obișnuim să devenim cicălitori atunci când observam ca persoana iubita – soț, copil – este mai tăcut, mai retras, mai gândit. Este important să ne folosim de aceasta întrebare pentru a conștientiza de ce are celălalt nevoie cu adevărat atunci când este supărat? Un umăr pe care să plângă, sau să fie singur cu gândurile lui?)
   8. Cât timp petreci online? – aici se pot isca adevărate furtuni. Ne reamintim ca este important să nu contestam sau să judecam răspunsul, însă exista o aplicație care iti arata cat timp folosești telefonul. Daca toata lumea este de acord, puteti să va provocate să folosiți timp de o săptamână, spre exemplu, aceasta aplicație, pentru a vedea rezultatele reale. Se poate conștientiza timpul petrecut pe telefon atunci când acest subiect devine o problema, sau când ne plângem de lipsa de timp.
   9. Ce compliment îți place să auzi cel mai des și de ce?
   10. (Stai o tură) Retrage-te într-un loc în care să te simți relaxat și închide ochii. Gândește-te dacă activitățile tale zilnice te duc spre scopul pe care ți l-ai stabilit.
   11. Dacă ai putea călători în timp, să te întorci și să trăiești din nou o săptămână din trecutul tău, când ai alege să te întorci?
   12. Cum arată weekendul ideal pentru tine?
   13. (Completează spațiul liber) Acasă, cel mai mult mă stresează…
   14. (Completează spațiul liber) La școală/serviciu, cel mai mult mă stresează…
   15. Ce înseamnă pentru tine cinstea/onestitatea?
   16. Dacă ai putea trăi pentru totdeauna, ce ai schimba la viața ta?
   17. (Completează spațiul liber) Deși ai muncit din greu la un proiect, primești un feedback prost. Răspunsul tău este să…
   18. Dacă ai putea să călătorești în timp și să le dai părinților tăi un sfat, înainte că tu să te naști, ce sfat ai alege să le dai?
   19. Ce crezi că apreciază familia ta la tine?
   20. (Stai o tură) Gândește-te la ziua ta de astăzi. Pentru ce ești recunoscător?

Cu iubire,

Ioana M.