Despre mine

Fotografii Prezentare 32 of 43

Mă numesc Ioana Andreea Micu, sunt psiholog, psihoterapeut, om de resurse umane și de 3 ani mamă de băiețel pufos, jucăuș și isteț care mă provoacă zilnic să devin cea mai bună versiune a mea.

Activez în domeniul Resurselor Umane mai bine de 10 ani, timp în care am cunoscut și interacționat cu o paletă largă de tipologii umane, învățând permanent de la fiecare om întâlnit, luând cu mine o bucățică din fiecare interacțiune și lăsând, la rândul meu, o parte din ce sunt eu, celorlalți.

De când mă știu, pasiunea mea a reprezentat omul și înțelegerea complexității psihicului uman – mă fascinează modul de luare a deciziilor, influența factorilor de mediu și a educației asupra evoluției personale, interacțiunea dintre oameni, comportamentul uman. Mi-am petrecut jumătate din viață studiind partea teoretică cu privire la aceste subiecte și am decis că este momentul să trec la practică! Consider că fiecare dintre noi este mecanicul propriei locomotive numită VIAȚĂ și, într-o proporție covârșitor de mare, stă în puterea noastră să ne conducem locomotiva acolo unde ne simțim în siguranță, împliniți și fericiți. În fiecare dintre noi există un mecanic excelent care arde de nerăbdare să fie descoperit, să fie învățat să conducă, să fie educat, să i se prezinte regulile, să fie lăsat să exerseze, să capete încredere în sine, iar când se simte pregătit, să treacă la cârma propriei locomotive. Îmi doresc să fiu una din acele persoane care oferă suport și ghidare persoanelor aflate în căutarea celor mai bune versiuni ale lor – pentru adolescenți, proaspăt părinți, pentru oameni care doresc să își regăsească scopul și motivația, care doresc să devină mai rezilienți, mai buni, mai eficienți, mai ancorați în prezent.

Mă aflam pe o pantă ascendentă în carieră atunci când am aflat minunea: urma să devin, în mai puțin de 9 luni, mamă. A fost un moment unic, intens și fericit, urmat cu rapiditate de multe stări de anxietate, gânduri, griji, fericire si nerăbdare, anxietate din nou și puf… minunea în brațe.

Ne-am acomodat rapid la viața în 3 iar un bebeluș liniștit mi-a permis să aprofundez cunoștințele legate de parenting, creșterea și educarea copiilor începând de la primele luni de viață, dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor, știința atașamentului, psihologia dezvoltării, metode de educație cu blândețe, etc.

Psihoterapie și coaching

Sunt o persoană cu simț practic, pasionată de dezvoltare continuă, mă încarcă pozitiv lucrul cu oamenii, îmi place să ascult și cred cu tărie că soluția la problemele cu care ne confruntăm se află în noi înșine, trebuie doar să fim ghidați în procesul de a căuta cu atenție printre resursele noastre interioare.

Însetată de cunoaștere și cu un bebeluș în continuare cuminte și liniștit, am revenit la vechea mea pasiune – psihoterapia & coachingul – și am decis să mă înscriu într-un program de formare al Asociației Române de Psihoterapie Integrativă dornică de a mă (re)descoperi, de a-mi șlefui cunoștințele și abilitățile și a deveni apoi suport in procesele altora.

Valorile mele

Experiența teoretică și practică de până acum mi-a demonstrat că:

  • nu există copii răi, există părinți cu probleme emoționale nerezolvate – atunci când bebelușul de nici 1 an ne „scoate din sărite” și ne trezim țipând la el, nu este pentru că este „șmecher” sau „manipulator”, este pentru că noi avem o rană emoțională neînchisă, copilul nostru interior suferă și reacționăm exact așa cum am învățat sau cum am fost obișnuiți să se procedeze cu noi;
  • educația începe cu o igienă emoțională a părinților pentru a putea crește copii echilibrați emoțional – noul membru al familiei va reactiva și va aduce în prim plan emoții, sentimente, trăiri demult ascunse, răni din copilărie neînchise, amintiri dureroase adânc îngropate în inconștient, iar până când acestea nu vor fi curățate, pansate, îngrijite, ne va fi mult prea greu să ne putem îngriji de ceilalți (fiind un proces inconștient, mereu calea simplă este aceea de a atribui altcuiva vina pentru comportamentul nostru);
  • copiii au nevoie de părinți liniștiți, fericiți, autentici și prezenți pentru a crește fericiți – copilul meu, spre exemplu, este agitat, nervos, mârâit, atunci când eu, deși prezentă in apropierea lui, nu sunt de fapt prezentă cu toată ființa și conștiența mea acolo, ci gândurile îmi zboară în alte părți. Am început, cu această ocazie să mă documentez despre ce reprezintă practicarea stării de mindfulness și să exersez această stare, practică care mi-a adus multiple beneficii și o conexiune mai strânsă și mai autentică cu familia mea;
  • adolescența reprezintă un moment-cheie în care multe concepte legate de propria persoană sunt construite și redefinite; adolescenții trec prin diverse schimbări datorate atât factorilor interni, cât și celor externi, e un moment de cotitură în devenirea lor ca OM și acesta este un moment oportun în care pot pune bazele unui start bun în devenirea lor ca adulți;
  • nu este niciodată târziu să ne preocupăm de dezvoltarea noastră personală, de igiena noastră emoțională, să devenim cele mai bune versiuni ale noastre.

Consider că dezvoltarea personală începe încă din primele zile de existență, însă niciodată nu este “prea târziu” să ne preocupe răspunsul la întrebări precum: „Cine sunt cu adevărat?”, „Ce îmi doresc de la mine?”,  „Care este scopul meu în viață?”.

În orice întreprind, mă conduc după ideea de a face orice îmi stă în putință și orice depinde de mine pentru a face lucrurile bine. Cred în destin, însă nu și în lucrurile lăsate la voia întâmplării.

Procesul de autocunoaștere și vindecare este unul provocator și deloc ușor. Sigur că poți trece de unul singur prin întreg procesul, prin metoda încercare și eroare, însa extrem de costisitor din punct de vedere al timpului, iar rezultatele pot să apară relativ târziu. Ghidat însă, este mai rapid, mai ușor, mai țintit si cu rezultate garantate.

Investiția în autocunoaștere, dezvoltare personală și vindecare este neprețuită și nicicând nu este prea târziu să ne acordăm primul loc în viața noastră.

Abonează-te la newsletter-ul Mindfulness Psychology

* indicates required